M ai sufocat, m ai rupt, m ai aruncat
Și intre doua lumi pribeag
M ai alungat
De soarele ocult și întunecat
Tu m ai legat.
De noaptea lunga a morții tu mă dai
Fără sa știi ca rai mi-erai
N ai ascultat
Intre bătăi de inima m ai săgetat
Însângerat.
De soarele luminii mă ncalzeam
La pieptul tău pe mine m auzeam
Ecou, ecoului eram
Și nou, în fiecare zi mă preschimbam
În bine.
Duminica lui Kafka 