În noaptea visurilor mele
, privesc tăcut,
El plânge lacrimile mele.
Povestea mea, citește mă zâmbind.
Si Nu citi mirată.
Ca n ai știut, n ai ințeles. ..
Sau n ai aflat vreodata.
Iar eu de acolo, din coperți
Cum tu mă ții pe poala
Am sa ți șoptesc ca te iubesc
Cu n deget sa mă răsfoiești,
Jucându te prin parul meu
Ca semn de carte sa mă incolatacesc
Prin viața ta, prin visul tău,
Prin tot ce a fost .
Și piatra mov, ce o porti mereu,
De o privești,
Vezi ochii sufletului meu,
Vezi fulgerul
Grindini căzând
Pe florile din fiecare zi.
Mă întorc.
Umbrele noastre încă se sărută.
Duminica lui Kafka 