As vrea sa poti gusta o lacrima de-a mea-ca amintire.
O lacrima ce poarta-n ea si in a ei cadere,
destinul tot din nastere si pana la sortire.
Amarul plin de fericire, pana la durere.
Si lacrima, de-ti va cadea din amintiri-pe piele,
sa-ti amintesti atunci si patimile
cand prada-ti erau crude si impanate,
buze de placere.
Sa-ti fuga ochiul pe picurul de suflet,
picand spre intuneric.
Duminica lui Kafka 