Pe cand eram de varsta mic
Pe cand era lumea n culori
De pe atunci vroiam sa zic
Sa cant, sa navighez, sa zbor.
Trecu cu graba n vant o vreme
Pe strada cu pomi verzi si nalti
Cu frunze adunate si troiene
Copilaria viselor si anilor curati.
Vezi tu n oglina firul de mustata
Cu muzici, vin si nopti pierdute
Ti ti pare acum cu totul alta viata
si poti urca in fuga orice munte.
Ce prietenii, ce vise, cate fete
Cate dorinti si asteptari inalte
Ti se asterne totul pe un perete
in pieptul tanar urla mandre fapte.
Pui mana pe lungul fir de ata
Din ghemul greutatilor ce vin
Si brusc nu i chiar usor in viata
Si n perna lasi obosit suspin.
Duminica lui Kafka 