Rodește din mine, pământule!
Mâna mea sa fie copac cu umbra,
Unde îndrăgostiții sa mi citească
poezia lor, nerostita încă.
Rodește din mine, frate-pamantule!
Picioarele mele, rascruce de drum!
Unde sa și deie binețe,
Om bun cu om bun.
Rodește din mine, pământule-tată!
Din Inima mea, o stană de piatră!
Sa fie pe un pisc, și ploaia s o bată!
Înghețul și vântul, de soare sa ardă!
Pământule, bunule, bate-o-s-o-bată!
Rodește, mama, apă,
Și stana de piatră, hrănește o!
Dai forma, ca iarăși a mine sa bată!
Sa iubească inima mea, din munte,
Din soare, din ploi, din îngheț
Sa iubească veșnic, ce astăzi iubesc .
Duminica lui Kafka 