Mi e dor de tine în fiecare clipa
În fiecare vara a fiecărei secunde
În fiecare toamna a gândului
În noaptea geroasa a iernii fără de tine.
În primăvara deșartă a amintirilor.
Am cusut un nasture în gând
L am închis, l am deschis
L am închis și deschis de mii de ori
În gând, în cuvânt, în plâns.
L am rupt,
Și acum sunt fără margini.
Tocmai tu, nemărginirea
Îmi erai nasturele
Cea care mi ai dat orizonturile.
Cea care m ai lăsat fără orizont.
Duminica lui Kafka 