Cu umerii tai goi mă cântărești
Mă vinzi atunci când iti dorești.
Cu ochii mari și plini privești
Mă calci oriunde ai sa pășești
În zbor mă porti când îmi zâmbești
Mă îneci in lacrimile ți reci
De orizont privirea mi legi
Când valuri mi te iau și pleci.
…………………..
Suntem doi maci pe un lan de grâu
Ce n vant aproape se ating,
De soare cresc, de soare plâng
De soare prea aprins se sting.
Duminica lui Kafka 