În cartea amintirilor, am găsit
Ca personajul principal e om, ca mine..
El rade, plânge, se încruntata și oftează
Greșește, cade, se ridica și se redresează.
În primele capitole, mai fad,
În umbre, în non culori..
S a conturat tabloul.
Apoi în orizontul vesnic ‘nourat
La ceasul mare, cu acul inversat
A lepădat și blana și năravul
Și vechiul dar și noul.
Îmbrățișez eroul principal,
La drept vorbind, isi e eroul..
El s a luptat și încă lupta încrâncenat
Cu sine, cu timpul, cu ecoul.
Duminica lui Kafka 