Zidire

Din pietrele cu care te au lovit

Tu sa ti zidesti fiinta.

De ai fost scuipat, de ai fost batjocorit,

De lacrimi plans, sau de oftat ai amutit..
Esti cel de azi acum,

Trecutul a murit.

Cu suflet schiop, sau orb, te ai intalnit.

Sau cu leprosul uitat, de langa drum

Sa sfarmi din piatra cu care te au lovit

Si focul plansetelor sa l faci scrum.
Din pietrele cu care ne au lovit,

Statui de idoli

Si arme ascutite am slefuit.

De atata ura si noi am impietrit

Si in cel schiop, in orb sau in leprosul horopsit

Cu doua maini am aruncat, si i am zdrobit.

Suflul

​Pe buze ti a ramas inca crestat,

Sa poti simti prezent sarutul meu. 

Si sangele ti mereu infierbantat

In rochii rosii si asternut de pat.
Respira adanc, ca sa te pot simti

De aici, din departare.

Si sufletul cu suflul tau mi ai incalzi

Cararea mea pe mare.
Inchide ochii si vezi cat sunt de aproape                                     

Pe buze te ating, tu te infierbinti

Ramai aici, nu te nnopta in noapte

Tu dulcea mea fiinta ntre fiinti.

Roata

​Reinvie roata care, 

De o intorci spre zi-rasare,

Te nasti iar din ne-nascare.

Nenascare ce se naste dintr o crima.

Cand omori mortul din tine,

Si l ingropi tot crestineste,

Ai sa vezi cum reapare si cum creste,

Mesterul ce mestereste,

Unealta ce lustruieste, lustruieste.. 

Steaua de dupa lumina.

In lumina ce luceste, lustruita 

De ilustrul mester care

Nenascut din nenascare  

Ingropat de acei care   

invart roti;  

La intamplare.

Răni de lumina

​Calatoriile prin stele mi au lasat

Etern, in trupurile mi incrustat

Rani de lumina si rod de lacrima.
“Te insemnez, sa fii pe veci

Poteca n drum-drum spre poteci!

Si din lumina, rani adanci!

Cu lacrimi sa nu poti sa plangi!
Sa nu rostesti cuvinte care

Sa nasca semn, 

Si din nascare – sa ceara rost    

La rostul care i fara rost.
Fie, ai 2 lacrimi! Atat!!

Pe a cui san, 

Pe a cui cosciug.   

                                                  

Te culca, de ti e inca somn.

De poti dormi si rasufla.

Pe putred leagan legana

Si n vis cazand, vei tresalta   

                                

De rani de stele.”

Lut

​As lua pamant din cimitire

Si l as planta la flori.

Asa, traind pe langa ele,

M as invata sa mor.
De boala nici ca mi ar păsa,

Deznodamantul temporal-

Si as merge intre scanduri constiincios     Pana n ultima clipa – sanatos.   
Imi ia venele n plisc si si face cuib

La cei ce or sa vina          

Tu timp, te rog ca sa ma pui

Sub streasina divina.

Poetului

​Azi cubul neciobit s a spart.    

Azi metrul si a pierdut masura

 De elegii ma leg si ma gandesc,

Ca-n versuri n-o s-o mai canti pe Dora.
Mi ar fi placut ca sa ti trec pragul casei,

Si chiar sa bem si un pahar cu vin,

Sa te ascult, sa o vad  cum iasa 

Leoaica tanara dintr-un neant divin.

                                                       

De necuvinte, nemuriri si negraite,  

De toate gandurile gandite la un loc     

Am sa te tin, si am s aduc aminte

Ca Esti Solstitiul Gandului de Foc.

Celelalte zile

​Daca preferi iarna 

Doar pentru ca ai o haina groasa

Ai sa iubesti vara

cand n ai s o mai ai.     
Daca vinerea aceea 

Ai asteptat o toata ziua

Si ea nu a venit…

Poti s o iubesti si n celelalte zile

Chiar daca ea n o sa mai vina niciodata.

 

Eu am asteptat o toata ziua

Chiar ieri, in ziua de vineri.

Nu a venit.

N are sa vina niciodata..

De aceea iubesc vara.

Destupare

​Tot mai nemultumit, mai trist.

Tot mai putin convins, mai stins.

Pe drumuri tot mai des, mai neinteles

Mai suparat, mai gol, mai fara sens.
Cu zambet tot mai rar, mai fara har.

Privirea nicaieri, sperand la ieri.

Tot certaret, tot surd, tot incruntat

Inert, si prafuit si intunecat!                 
Tot forfecand la frunze pentru caini,

Usor usor parca le am dat de gust..

Si acum mirat  privesc ca n loc de maini,

Destup cu labele un os de mult ascuns.

Filtre de lumini

​Nu mai pot sa mai fiu cel  care am fost    

Si nu am vrere sa sa fiu cum va doriti.

Petalele au inceput sa mi cada,

Si ochii mi s tot mai ofiliti.

                                                  

Mai am un sfert din paharul de vin,

 Si din tigari mai am doar doua, trei.

Mi e frica, stiu, ca pana si tu ai sa alungi

Distanta ce sta ntre noi, si mai departe.

                                 

Ce ti mai aduci aminte din pozele alb negru

In care fara stire mi pozai naiva in nud ?
Mai stii? Cand eram fericiti fara sa stim?

Ne despartim de prezent cu atata usurinta…

Jelim polifonic in filtre de lumini.
Habar n avem ca azi devine ieri,

Si maine avem deja 73 de ani.

Partea neinsorita a inimii

Cu visatorii mediocri

Sa nu iti faci de treaba

Or sa te incurce drumul tau

Spre visul absolut.

De carcera fricii scapa doar nebunii

sa nu iti fie frica, de n ai sa poti scapa.

partea neinsorita a inimii

Si in tacere scrie ti povestea

Si nu spera sa o citeasca careva.
Cu voce tare rosteste stelelor sa se aprinda!

Vor scapara!

Si foc de stele in ochi si inima

Vor lumina.

Furtuni boreale de lumina

In zambet, pe chip.

si degetele ti vor inmuguri!

Intocmai ca un vals de fluture in zbor,

Ai sa dansezi in clipele fara de timp.

Ceasul ceasului

Eram vesnic impreuna

Chiar de inca nu stiam.

Strans tinandu te de mana

Pe cand nu ne cunosteam.
Ti am scris prima poezie…

M ai visat cand iti scriam.

Din opusul cap de lume,

M ascultai cand recitam.
Ochi in ochi ca in oglinda,

Nemiscati si sclipitori,

îi inchid se se lumină

Zorile de dupa zori.
Liniste in cerul marii.

Fara valuri, fara nori.

Orizontul l dau uitarii…

In nisipul miscator.
Ticaie si mai departe,

Ceas la ceasul ceasului.

In ecouri infundate

Dinaintea timpului.

De ziua mea

​Ma indrept cu repezi pasi catre distanta cu care am cazut de acord.

Catre reperul de dupa orizont.

Ma intorc cu gandul la timpul cand radeam de timp.

Sediment de intelepciune genuna.
A carui infinit sunt eu?

prin care suflet sa mai calatoresc?

Eternitatea o port tot mai greu

Si tot mai greu imi pare sa o multumesc.
Ecoul rasului celor din oglinzi,

Batista lacrimata.

A cata oara incerci sa te desprinzi

De ce n ar trebui ca sa te legi vreodata.

Cuvânt catre poezie 

​Cuvant catre poezie.
Tu esti a tuturora,

Tu esti in toti.

Esti si in ingeri

Si in demoni

Si in genii 

Si n netoti. 
Tu esti matrita formei

Ce atrage  continutul.
Doar salahor cuvantul.

Doar muncitor stiloul,     

                                        

Doar iarba-care creste 

Peste deja – pamantul.
Esti cosmica, 

Ai plinatatea tuturor formelor.
Te plimbi, cu mainile la spate

Prin toata istoria.

Cântând 

​Cantand, e mai frumoasa viata.

In glas, ai sa te auzi cantand.  
Curand, mai buna dimineata,

In cant, vezi stelele zburand.  
Si cand, petalele de gheata,

Curgand, un rau de primaveri.    
Spre noapte si catre dimineata,

In cant, am sa te cant mereu.  
Din vis, in vis deschis am ochii,

Si n vis, mai treaz am fost decat,
De ploi, de roua diminetii

Ce n cant, din ceruri au cazut.

Beteag

​Frunza de vie cu care am astupat inima mea beteaga de tine.

S a mulat, si prin vertebrele ei   

A inceput sange sa curga.      
Am inceput si eu sa plang, 

Nu am stiut cum sa i spun dorului meu

Ca n ai sa mai vii niciodata,

Ca n are sa aiba nici leac

Nici covertura 

Si nici umbra.

catre apropiatii mei

​Catre apropiatii mei

Am incetat sa mai tin la voi.
Ca atat de mult tin la mine,     

Incat m am ascuns asa de bine

Ca sa nu ma mai gasesc nici eu,

nici voi.  
Pana  cand i s a facut lui Dumnezeu dor de mine

Si in iubirea Lui nemarginita, a venit sa ma imblanzeasca de oribire.

Nici acum, cand El a venit, nu capitulez.

Sunt prost pana la capat!

Dar minunea sta in faptul ca, Dumnezeu ma iubeste atat de mult,

Si mi va dat pe voi…la care eu nu mai tin.

Muz.eul

​Nu renunta la visul tau.

Sa nu opresti o clipa evadarea sufletului din custi.

Calca ti doar pe propriile cadavre 

Si fa aripi din penele  cazute.    
Muzeul tineretii tale e deschis

Amprente proaspete de mici scolari

Ce curiosi se inghesuie sa vada de aprope

Dintii tai de lapte salvati de zane.
Amprenta n ghips a sarutului tau

La loc de cinste intre mozaice cu zeitati     

Restul de pene facute cuib pentru 

Pala de vant de dupa trecerea mainii tale prin par.    

Auzi?fațetele de lemn de la pantofi..     

Mers grabit, e omul fara sine.  

Ne inchid muzeul.

Amprente

​Sa mergi cu grija! Mi a zis 

cand am pornit calatoria dincolo de vis.    
Sa pastrezi mereu cu tine varfurile de atingeri pe pielea goala!     
Ce stie ea – parca am fi la scoala!    
Nu ti fie frica! e deja scris!

    

Imi suna n minte pe a potecii vis!
Hmm, mi e un pic frica, de ce sa nu imi fie? Ce nu stiu eu? si ea de un sa stie?

Golit de cuvant 

​Răsinfinitul meu, iubito,

E-n ochii tai.

Si o clipa daca ma privesti, 

Golit de gand

Golit de cuvant

Si gol de ratiune

Imi simt inima batand.

                                                             

Subinfinitul meu, iubito,      

Sunt eu.                                            

Cu o clipa inainte sa existi    

In gand                     

In cuvant

Eram doar umbra si pamant

Desculţ

​ma port descult in viata mea de zi cu zi

si n inima as vrea ca sa ma port asa

pe drumuri lungi, prin colb as vrea o a purta

pe impunsaturi de ghimpi s o poarte talpa mea.
in coltul sobei cel de jos sa o primesti,

unde e tina adunata,

sau printre lemne sa o ratacesti,

s o pui pe foc

si n foc sa arda inflacarata.
cu un vatrai cand fi va arsa indestulat

sa o azvarli pe la rascruci de drum

iar caii cand or trece de la deal,

s o sfarame si sa o faca scrum.
ma port descult in viata mea de zi cu zi

si inima as vrea ca sa o port descult.

Vas de lut

​Revelatia formei goale

In asteptarea ei de a se intoarce in lut.

Fulgerul de lumina ce se coboara 

In vasul cel prea satul de apa si vin

In vasul prea plin de varsari in gol.

Odata plesnit de taina el devine

Nu doar forma, primeste destinul de a fi

De rost 

De sine.
Intocmai si eu cunoscandu te pe tine

M am cunoscut, ca sine.

Intocmai eu cunoscandu te pe tine

Eu mai eu si tu mai mine.
Al meu mai mine mai eu prin tine

Mai tine mai eu.

Aceasta confundare de eu de tine

Poli diferiti, continente straine.
Stramuta anii la inceput 

Acelasi vas, acelasi lut.

Aceiasi forma fara continut,

Aceiasi forma, si tu continut.

Eu apa, memorie si vin,

Tu viitor, nemuritor,

Calendaristic, milenar destin.

Inca te chem

​De ce ai uitat pana si cum ma cheama?

De ce te faci ca nu ma  recunosti?

Te strig si nu ma iei deloc in seama   

Ca nu suntem, ca nu am fost nici fosti.
Pe vechea lor cetate aurita         

Cuvintele aveau atunci auz

Acum , ruina parasita .

Bat tobe pentru alai de surzi.
Penita ce zburda neobosita

Si inflorea mai verde ca oricand

Azi, un toiag pe trepte subrezite

Morman de frunze aruncate n vant.
Si trenul ce ma ducea la tine

Tot suierad, si in goana galopa

Intarzie acum si poate nu mai vine

Peronul gol, si ploua  i ger si i vreme rea.

Toc de gheaţă

In soapta ei de catifea,

ce-ngheata clipa trecatoare,

troieni de veșnicie alba

se-astern apasatoare.

Batrana juna, ne-renascuta inca,

isi face loc in apasata ceata

si canta-n fluier de izvor,

cu ascutitul toc de gheata.

Tocmai in ceasul desteptarii

Cand gandul prindea viata,

Un ghiocel de verde crud,

rasare in zori  de dimineata.

Gheata, acum cu frig si taina,

Cand se-apucase a lacrima

Campiile de sub desisul alb,

De verde incep a tremura.

E galagie, pamantul crud.

………………………….

Ce curiosi ies toti afara..

Luminile, ape scaldate-n clar,

Iar peste taina mea …..se ara.

Grădini de vise

De as fi trait in alta viata

Nici zorii n ar fi fost la fel
Si intr o alta dimineata
Un soare m ar trezi din ger.

Calare n albe straie as sta
Sub un castel de stele.
Si impreuna am colinda
Regina galaxiei mele!

In latul orizontului nascut
Gradini de vise ar rasari,
Si unde a fost necunoscut
Cu plecaciune s ar ivi.

Covoarele n culori de gala
S au asternut in fata ta
Si trambitele din fanfara
Au inceput a rasuna.

De as fi trait in alta viata
Trimfator amurgului m as da
Si imbrancit de catre Soare
Pe culmi de vise as atarna.

Prieten drag

prieten drag..cu dragi amintiri

Cu vreme de taina, si inalte simtiri
Pe fruza plouata a toamnei trairi
Mai canta mi!

Jeleste mi un cantec sa mi mire fiinta
Si bate in masa..trezeste mi constiinta!
Sa plangem taina..ca n avem cainta..
Rosteste mi!

Cum se aude launtrul muzicii noastre
Vezi nimfe dansand in vals gratioase
Sunt iele pasind din ganduri manoase
Mai toarna!

Mai canta mi acum in ceasul grairii
Recita mi poemul nescris al iubirii
Toarna mi pe rana din al nemuririi
…..
Prieten drag.

Note vesele

Pe zambet larg imi canti

Note vesele a iubirii.

Pe-un portativ de catifea

Ma pribegesti nestirii.

Cu soaptele tu reusesti

Sa m-ametesti dulce venin.

Sa ma imbeti dintr-o privire

Sa fiu sub taina unui vin.

Cat te iubesc, marturisesc

Imi vine simplu caci e drept

Privind la tine… negresit

Bataile-mi au rost in piept

Doresc, smerit spre cerul sus

Curat, in dragoste si dor

Sa te pastrez fara cusur,

Ca cer senin, fara de nor.

Urcuş

E intuneric

Nu am nici frunze, nici vant..

E noapte si sunete de gol.

Sunt singur pe acest pamant

Doar eu cu mine fara-un gand.

Cine sunt?

Ce imi doresc sa ajung aici..

cate averi sa strang, cati bani,

cate femei sa am sau ce servici,

ori de am sa fiu frumos si peste ani.

Va fi lumina

Dupa obicei, cu timpul se zareste

Se arata din opac in zare

un ochi curat si ncetu creste

si poate fi din bezna…soare.

ea…si eu

canta pasari in verdeata cruda

roua si razele acum ma mangaie

in tabloul mut e o fericire surda

sufletul pare acum ca suie.

…si eu

Sunt acum sus, in urcus

E mai putin abrupt decat credeam

Ma uit in sus…e drumul lung..

Ca prin mirare eu deja cadeam.

Cerne

Incep cuvintele sa cada

Ca primii fulgi in geam.

Ochi pervazul de zapada

Nu se vede afara ..neam!

Din condei incep s apara

Litere ca fulgii desi

Si se aseaza peste tara

Neasteptati si nentelesi.

Se arata vreme lunga

Peste drumul nearat

Caci navalnic si degraba

Alba nea s a asezat.

Ca si n suflet si in casa

Este cald si e poveste

Ba din ochi ba din fereastra

Un Ajun se prevesteste.

Mici lumini licare n zare

Maini stangace dimpreuna

Ochiul tinde sa zambeasca

Inimi strase  n loc-se aduna.

Fantasia

Pe cand eram de varsta mic

Pe cand era lumea n culori

De pe atunci vroiam sa zic

Sa cant, sa navighez, sa zbor.

Trecu cu graba n vant o vreme

Pe strada cu pomi verzi si nalti

Cu frunze adunate si troiene

Copilaria viselor si anilor curati.

Vezi tu n oglina firul de mustata

Cu muzici, vin si nopti pierdute

Ti ti pare acum cu totul alta viata

si poti urca in fuga orice munte.

Ce prietenii, ce vise, cate fete

Cate dorinti si asteptari inalte

Ti se asterne totul pe un perete

in pieptul tanar urla mandre fapte.

Pui mana pe lungul fir de ata

Din ghemul greutatilor ce vin

Si brusc nu i chiar usor in viata

Si n perna lasi obosit suspin.

Pagina alba

Pe o pagina alba si goala

Intinde un gand indulcit

Lasand sa rasufle un suflet

Un suflet de vis fugarit

Nu i vreme sa stea nici o clipa..

Nu i loc sa si arate seninul

Cand vesnica urla nebuna

O goana s arate veninul.

Ce i spui? aseaza pe rana

Aseaza o vorba de dor

Respira si lasa sa plece

Ce i rau si ce i trecator

Asa..incet te gandeste

Si ncearca sa uiti ce a fost

Caci sigur curand o  sa vina

Si plata ce a fost dupa cost.

Am fost romantic

Am fost romantic..minteam ideile

Traiam spre visul dragostei de jar

Jucam in piesa tragediei mele

Fara sa stiu ca sunt actorul principal.

Am iubit femeia mult mai presus de trup

Decorurile, timpul si muzica nu mai contau

Dar itele ce tineau dragostea acum se rup

Iar timpul scena si decorul..incep a se surpa.

Ce personaj ,ce voce as mai putea juca?

Cand lacrimi n am..putere nu..nici muza

Nu vreau sa cant, doar beau spre a trada

si ma inund in ganduri spre a gasi o scuza.

Ruga stangace

Doamne!te strig…sunt gol

Genunchii s drepti ..si dor

Ochii sunt seci si carnivori

Ploapele obosite le cobor…

Doamne!te strig..te vreau

Vreau inima sa bata, vreau!

Caldura Ta sa ma cuprinda

Si vreau.. ca pacii sa ma dau.

Mi e dor de tine Doamne..

Te rog  sa stai cu mine

Si ingerii din ceruri

Durerea sa mi aline.

N am lipsa de putere..

Dar fara tine Doamne

Nu i zbor si nici culoare

Si de toate par ca s dulci

Sunt si otravitoare.

Cuvintele mi sunt simple

Sunt reci si n au valoare,

imi saraceste duhul

in inima rasuna..

pacatul gol ce doare.

Sunt plin de rele

De nervi..de vorbe cu venin

Ma simt murdar, bolnav si putred

Si simt… ca gusturile I de   pelin.