Zarea purpurie

Se face zarea tot mai purpurie 

Cu fiecare gând pe care ti-l rostesc. 

Cad frunzele rămase în grădină 

Şi lacrimi aspre se rostogolesc.

Se inteţește vântul de durere. 

Se strânge sufletul şi e intunecat, 

O lipsă ca o vrajă stă grea în încăpere 

Şi i casa plină de dor neadapăt.

Te atingi de lucruri şi speri sa îţi vorbească,

Le strângi la piept şi le îmbrăţişezi. 

Nu-i loc în jur sa nu-ți împărtăşească,

De clipele ce acum au devenit povești.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s