Dintr-o data

Nu pot sa-ți spun adio dintr-o dată.

Dar nici la revedere n-o să-ți spun.

Un soi de trunchi cu rădăcina înnodată,

Îmi stă ca amintire pe la răscruci de drum.

Simt cum din piept durerea se ridică,

Și ar vrea sa mă sugrume încă respirând.

Un ochi de trup stă răzvrătit pe inima rănită,

Un ochi de suflet la căpătâi o dojenește blând .

Imagini în care zâmbetul învinge.

Parcă aud și râsete în ecou.

Privirea ta care mi zâmbește drăgăstoasă 

La glumele ce atât de des ți le făceam cadou.

Mai văd cum ne certam si doare.

Distanța între noi se-n înfiripa 

Precum o păcură pe apă care curge,

se așează tot mai densă si mai grea.

Naufragiați, ne oglindim cu zarea.

Sperăm sa ne vedem din depărtări.

Privind napoi, mai tristă-i nourarea,

Și așteptăm furtuni să cadă peste noi.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s