Zarea purpurie

Se face zarea tot mai purpurie
Cu fiecare gând pe care ți-l rostesc.
Cad frunzele rămase în grădină
Și lacrimi aspre se rostogolesc.

Se întețește vântul de durere.
Se strânge sufletul și e întunecat,
O lipsă ca o vrajă stă grea în încăpere
Și i casa plină de dor neadapăt.

Te atingi de lucruri și speri sa îți vorbească
Le strângi la piept și le îmbrățișezi.
Nu-i loc în jur sa nu-ți împărtășească
De clipele ce acum sunt doar niște povești.




Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s