Lirica patimilor

Lirica patimilor

De cate ori mi s a aprins sufletul în felinar
am mers din întuneric orbecăind pe lângă inimi
Trezit de valuri ascuțite și fără de hotar,
Mă întorceam mai gol pe țărmul paganimii.

Mai goale zările, mai goale cercuri în loc de soare
Tot mai puțină apă în mâini sa mi spele adormirea
Mai tulburi pescărușii ce mi aminteau de mare
În zborul lor pierdut definitiv cu firea

Mă legăna de un hamac o amintire
Ce sta n doi copaci vorbiți să mă păzească între rai și iad
Și nu care cumva să îmi ridic privirea
Dar nici pe lângă, din mândrie, sa nu cad.








Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s