Duminica lui Kafka

Culorile de astăzi dimineața încă tac
Și se aștern cuminți pe la fereastră.
Întredeschiși stau ochii, sorbesc cafeaua ca de leac,
Ceasul oftează căznit și obosit de viață.

Țin să îmi amintesc că nu demult se auzeau și păsări,
Acum se pare că au tăcut intenționat,
Duminica e ziua în care ciripitul,
Se odihnește și-și ține pliscul astupat.

Floarea lui Kafka se uita către mine,
E înflorită și-i merge bine după ploaie,
Am stat de vorbă în soare, acum cateva zile
Mi-a spus că n-a înțeles Procesul,
iar din Castel nu a citit decât o foaie.

Ei bine, acum că s-a gătat cafeaua,
Nu-i nici cu bani și nici cu drum de seară.
Respir adânc, ceru-i senin de dimineață, și cred că am sa ies desculț cu sufletul pe-afară.

1 Comment

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s