Floarea

Cine te mai iubește astazi, când toate florile au pălit?
Când vântul îți mai aduce în cale, doar frunze uscate de la copacii pe care i-ai ciuntit.

Cum te mai minți, punând machiajul, într-o oglindă care nu te place,
Dar fiind-că s-a obișnuit mințită, stă neclintită în fața ta și tace.

Cât de abrupt te-ndrepți către prăpăstii, când le promiți În van povești,
Când le zâmbești in toiul nopții, și-i minți spunând că îi iubești.

În fiecare drum găsi-vom cate o floare,
Și-n drumul tău sper sa o întâlnești,
Să îi zâmbești și cu înseninare,
Cu pace și iubire să te regăsești.

Toate trec.
De aici, dintr-o pagină ruptă, îți dăruiesc o floare. Desenata cu pixul într-o oră de școală generală, cu gândul la vacanța mare.

1 Comment

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s