Infinitul uitărilor

Părerile de rău acum nu mai au nici un rost.
A mai rămas din visul nostru doar o formă goală.
Adâncul ei numai un întuneric dureros,
Nu se zărește daca privești cu ochii din afară.

Am reușit pe alocuri să-l poleiesc cu amintiri frumoase.
Ca niște poze ce acoperă tapetul camerei unde am copilărit.
Poze din locuri în care noi am visat să ajungem împreună,
Dar care acoperă un întuneric gol și neadeverit.

Încerc să te compun adeseori din zâmbet.
De fiecare data când mi te amintești.
Poate că îmi doresc să cred că îmi zâmbești chiar mie,
Poate mi doresc sa cred că încă mă iubești.

Conturul tău pare tot mai subțire, dar uneori în soare blând și luminos,
Se șterge ușor ușor în valurile de amintiri a mărilor străine,
Ce se retrag tăcut în infinitul uitărilor fără folos.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s