Umbra

Nu meriți să te încarc cu asta ca o vina,
Căci în definitiv nu-i vina ta,
Să-mi poarte inima o umbră așa străină,
La care nici tu nici eu nu ne putem uita.

O fi o umbră fără de stăpân, uitată tot ce se poate într-o gară,
Întâmplător aceeași gară în care noi..
Îndrăgostiți pe lângă tren pentru o zi,
Ne-o fi privit nedumerit de la peron, fugară..

Dar când ne-am luat la revedere dimineața,
În gara cu podul pe care amintirea trece,
Înfrigurat de despărțirea ta,
M-am îmbrăcat cu umbra asta singura și rece.

Nu meriți să te încarc cu asta ca o vină,
Căci în definitiv nu-i vina ta.
Se poate, stau și mă gândesc că se cuvine,
Ca umbra asta fara de stăpân, sa fie a mea.






Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s