Maestrul și jucăriile stricate

Pe-o bancă stau de ceva vreme și-mi pare că e potrivit.
Văd oamenii tractând alene, vad soarele cum se coboară istovit.
Văd frunzele de toamnă cum pe bancă, aceeași bancă de care v-am vorbit,
Se așează și fără să întrebe, își varsă amarul verii ce tocmai a tomnit.

Aleea pare tot mai subțirică, ce-i drept acum a înnoptat.
Deasupra unui bust poet agale se ridică,
Lumina plictisită a unui felinar..
pe caz de cataractă pensionat.

Nici un maestru și nici o margaretă, nici o lumină la nici un bloc demonizat,
Nici un bătrân și nici o bătrânică, și nici un joc sau jucărie de stricat.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s