Acoperișuri

Încerc să mi iau la revedere.
Plopii se apropie-n furtună.
Frunzele cad, acoperișuri cad.
Nu vreau să-ți dau drumul la mână.

Încerc să-ți spun că va fi bine, și c-o să ne vedem curând.
Văzând cum plângi și strangi in ochi durerea,
Îmi taie respirația, simt viața cum se scurge in pământ.

Stau nemișcat și nemișcată mi-e și viața.
Până acum totul a fost în vid,
Un vid lipsit de tine și de rosturi,
Un adevăr născut doar din minciuni ce mint.

Încerc să te privesc în orizonturi,
Și sper ca răsăritul sa vină peste amândoi
Sa ne înconjoare intocmai ca sarutul
Ce la început a întors eternitatea cu fața către noi.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s