Războiri

Cu toții căutăm iubire, și vrem cu toți ca sa iubim.
Și-n drum spre căutarea noastră
Uitam ce vrem și nu ne mai găsim.
Pierduți pe câmpuri secerate, și secerați, spre apus visam.
Dar cerurile înnourate, de gânduri reci si ploi de gheață
Ne fac statui, și nu ne mai mișcăm.

Tu ai rămas așa, încremenită, in dulcele amar pierdut mult prea aproape de început.
De atatea lacrimi, spălăcită, inima ta își caută imbujorare in trecut.
In gânduri te vad palidă și stinsă; si mi da durere vocea ta,
Dacă mi ai fi acum oglindă, eu aș zâmbi, sa poți zâmbi -napoi aș vrea.

Mai ai mâinile mici? Mai ești firavă? Mai cânți când vrei să afli dacă ești încă vie?
Atâtea întrebări, și niciodată, nici o întrebare să mi fie întrebată mie.
Te mângâi cum mângâi un copil plecat cu trenul
Și ți fac cu mâna, și zâmbesc,
Cu cat mai depărtat te duce in orizonturi,
Cu atât mai mult ma faci sa te iubesc.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s